Practica în producţie a studenţilor în vremurile comuniste nu era o joacă pentru că:
- învăţământul era de stat,
- statul plătea şcolarizarea,
- interesul era ca absolventul să se integreze rapide în producţie.
Durata practicii în producţie era de o lună de zile, nu avea deloc caracter formal, era supervizată şi de cadre didactice dar şi de persoane din organizaţiile cu care ASE semnase convenţii de practică. La Direcţia judeţeană de Statistică Argeş am făcut practică în producţie în vara anului 1968 la mecanpgrafie. Atunci:
- am perforat cartele pentru o dare de seamă statistică,
- am programat ceva la un tabulator şi am prelucrat cartelele perforate de mine,
- am verificat situaţia obţinută pe hârtie de la tabulator.
Activitatea mea a fost analizată de un domn cu numele de CEAUşESCU, dar care nu era rudă cu cel din Scorniceşti, iar când a venit profesorul de la Bucureşti am obţinut nota 10 cu care mă făleam pentru că era obţinută pe teren propriu, eu fiind din Piteşti. Chiar am avut un caiet de practică cu grijă întocmit pentru că profesorul trebuia să se convingă că în cele patru săptămâni nu am ars gazul degeaba şi că am învăţat ceva practic de la cei din DJS despre mecanografie.



(elaborat azi 11 septembrie 2020)